(să nu auzi)
Tu nu ai auzit plânsul înăbuşit între perne moi de catifea,
Nu ai privit în ochi irişii
Înotând în rouă sărată
Sau cum cu sete,
Muşcând, buzele sfâşie,
Încă mai caută izvorul din care în vis căprioara s-adapă.
În suflet, cuibar de viespi
Ce cu colţi ascuţiţi, cu gheare şi ţepi
Îl sapă
Un soi de nemaiîntâlnit neam de şerpi
Cu muşcătura letală, doar venin, doar ură,
Un sărut cu ucigătoare salivă,
Păcătos, pe veci blestemat,
Care ustură, cumplită arsură.


Nu mai ştiu
Nu mai ştiu
Nu mai ştiu nimic
Nu mai ştiu drumul spre casă
Nu mai ştiu pe unde s-apuc
Nu mai ştiu calea cea dreaptă
Nu mai vreau să vă văd
Cum îmi zâmbiţi sub o mască falsă

Cei asupriţi şi cei vinovaţi,
v-aştept de mult să vă salvaţi…
Un soare spoit, un soare murdar
Un soare ca smoala se scurge topit…

Vreau să v-aud cum spuneţi:
Nu regret, eu nu regret nimic
Îţi ştiu gândul nerostit

El mi-a spus
Dă-mă jos de pe cruce
Dar eu am fugit că nu puteam îndura
Era un chin ce nu-l puteam duce
şi greu mi-a fost…